Motto Burtica Mea

Copilul normal versus copilul natural

diversificare cluj

Vreau sa revin, dupa o perioada de pauza, printr-un articol despre “copilul normal”. Da, copilul meu, al tau si al altor milioane de parinti din lumea asta.

Aud adesea mamicicare se intreaba daca cutare sau cutare lucru pe care copilul lor il face, sau dimpotriva, nu il face la o anumita varsta, este normal. Asta desigur, nu e de mirare pentru ca la urechile mamelor ajung multe informatii despre “copilul normal” inca inainte ca acesta sa se  nasca. De vreme ce cercetatorii incearca sa stabileasca ceea ce este normal pentru copilul nostru este chiar… normal, ca noi sa incepem sa facem inventarul si sa bifam cu satisfactie ce e normal.

Totusi,  ce e copilul normal? Copilul care e asa cum credem noi, adultii, ca trebuie sa fie.

Imi vine in minte faptul ca in ultimii ani, lumea satula de alimente cu tot felul de aditivi, se indreapta spre bio. Daca privim prin prisma normalitatii, merele de pe rafturile supermarket-urilor  sunt perfect “normale”. Sunt  lipsite de cusur, sunt toate la fel, se incadreaza perfect in standardele de gramaj, culoare, stralucire. Totusi ele si-au pierdut o caracteristica extrem de importanta: naturaletea;  Parem sa intelegem ca natural nu inseamna perfect, si iata ca in ceea ce priveste merele, incepem sa le apreciem si pe cele mai mici,  care nu se incadreaza in sablonul marului perfect, dar sunt bio.

Din pacate ceea ce reiese din ce exemplul meu cu merele este ca cele doua cuvinte: normal si natural nu sunt superpozabile, ba dimpotriva, in acest caz particular, par a fi contrastante.  Atunci e legitima intrebarea: ce sa ne dorim pentru copiii nostri? Sa sa incadreze in limitele normalului sau sa fie crescuti cat mai natural?

Atunci cand copilul nostru vine pe lume suntem deja atat de conditionati,  stim atat de bine ce e normal, incat nu mai stim sa ne ascultam simturile, nu le dam voie sa se faca auzite. In loc sa ne ascultam copilul si sa ne ghidam dupa instinctul de parinte iubitor, actionam in concordanta cu ce spun altii ca e mai bine pentru copilul nostru.

Dar cine ar tebui sa stie ce e cel mai bine pentru un copil daca nu persoanele care il iubesc cel mai mult? Oamenii cand iubesc rezoneaza; simt suferinta sau bucuria celuilat. Si daca dragostea fata de copilul tau nu e cea mai sublima forma de dragoste atunci care sa fie ea oare?

Paradoxul cel mai mare este ca desi suntem dotati de catre natura cu toate simturile pentru a ne creste copiii in mod natural, de foarte multe ori aceste simturi sunt estompate de” interferenta intelectuala” ca sa ii spun asa, care ne atrage spre  sablonul normalului.

Odata cu evolutia ne-am tocit simturile si am inceput sa cautam sabloanele, nu mai stim sa ne ascultam copiii si pe noi insine. Nici un animal nu e separat de pui dupa ce acesta se naste si noi evoluati, rationali si tehnologizati cum suntem, o facem. Nici un animal nu pregateste culcusul separat pentru puiul lui. Si noi pregatim camera si patutul copilului inainte ca acesta sa se nasca. Desigur, o facem  in urma conditionarii sociale, si da, o facem  din toata dragostea fiind convinsi ca asa e mai bine. Dar daca stam o clipa se na gandim, copilul nostru abia nascut, nu de bratele noastre iubitoare si de caldura noastra are nevoie mai mult decat de o camera minunat amenajata?  Ne-am obisnuit cu un soi de normalitate care se practica deja de ceva vreme si nu o mai punem la indoiala, insa cred ca trebuie sa incepem sa ne gandim daca actiunile noastre care vin dintr-un soi de obisnuinta colectiva sunt cele mai naturale si mai bune optiuni pentru copiii nostri?

Un articol de:

teodora catinas
Dr. Teodora Catinaș
  • medic specialist pediatrie
  • educator prenatal certificat Lamaze
  • consultant în alăptare IBCLC
  • trainer autorizat CNFPA

 

Feedback

  Comments: 6


  1. de ceva vreme ma tot gandesc si eu ca ce-i prea mult strica si in acest domeniu, al cresterii copiilor. s-au inmultit expertii in domeniu, dar avem copii tot mai razvratiti. apar zilnci “retete” despre cum e bine, ce sa facem, la ce varsta si ce sa nu facem in cresterea si educarea copilului, dar problemele pe care acestia le fac parintilor (din ce afirma parintii) sunt tot mai mari. multe teorii care se bat cap in cap si mult haos in jur. un expert spune una, vine un altul si-l combate. si eu, ca mama, pe care sa-l cred? cum sa fac? cum spune unul sau cum spune celalalt? tot mai bine e sa ma bazez pe instinctele mele materne (eu va spun sincer, asta am facut, desi sunt psiholog si, deci, la curent cu mult din ce s-a scris in doemniul psihologiei varstelor si a dezvoltarii) si sa fac cum au facut femeile de cand lumea! CUM SIMT EU CA E MAI BINE PENTRU COPILUL MEU! si daca ar fi rau, tot n-ar veni expertul mai sus amintit sa dreaga busuiocul :))


  2. Ai perfecta dreptate in ceea ce priveste copilul . Esti ceva mai confuza cu merele , cu natural vs. normal , in loc de vs. artificial , cu bio si restul…La mere cred ca ar trebui sa mergem la samanta din care a crescut copacul…Am impresia ca prea fetisizam problemele si aruncam si copilul odata cu apa din copaie…Tu crezi ca mai ai lapte pur , curat , necontaminat in sani ? 🙂 Si , ca sa mergem in miezul principiului , n-ai mancat in viata ta carne ? Ei , daca ai mancat , carnea aceea provenea de la un animal mort . o bucata de carne moarta de la un animal mort !
    Suntem crestini , nu ? Eu , unul , nu ma consider demn de aceasta denumire , cu toate ca stiu ca exista un Dumnezeu…Vezi , e mult mai complicat …
    Iti doresc bine ! ! 🙂

    • teodoracatinas


      crisuadi, in primul rand iti multumesc pentru comentariu. In mod cert esti mai in tema decat mine la capitolul artificial vs bio in ceea ce priveste alimentele. Exemplul cu merele era doar ca sa arat ca din punct de vedere morfologic ele sunt “normale” . Acesta nu e un articol despre alimente.
      Eu nu am afirmat nimic in legatura cu laptele cum ca ar fi “pur”. Acest articol nici macar nu a adus vorba de lapte. Si apoi nu am prententia nici o clipa ca micutii ar trebui alimentati cu produse pure, in sensul in care tu aduci vorba aici. Insa, laptele de mama e cu siguranta cel mai bun aliment pentru copil. Si daca tot ai adus vorba de puritate, daca copilul care se naste dintr-o femeie poate fi pur, atunci de ce nu ar fi pur si laptele din sanii ei?


  3. Salutare tuturor,
    Ma iertati ca postez offtopic!
    Sunt un viitor tatic si va intreb cum pot asista la nasterea copilului meu daca politica spitalului nu ingaduie prezenta tatilor in maternitate sau in sala de nasteri/travaliu.
    Exista vreun articol de lege care sa-mi permita/interzica accesul alaturi de sotie in sala de nastere?
    Cum pot trece de conducerea spitalului ca sa pot fi alaturi de sotia mea?
    Va multumesc!

    • teodoracatinas


      Cosmin, din cate stiu eu, aspectul la care te referi nu e reglementat in vre-un fel. Tine exclusiv de politica spitalului in care sotia ta va naste. Dar exista spitale care permit partenerului sa stea si sa isi sustina sotia macar in perioada travaliului. Daca doresti sa ii fii alaturi vorbeste cu obstetricianul care ii urmareste sarcina.


  4. multumesc!

Your feedback