Motto Burtica Mea

Despre alăptare

consilier alaptare cluj

”Sau cum un lucru natural poate fi dificil

Cel mai mare mit legat de alaptare este acela ca este un lucru facil. Probabil ca acest mit s-a creat printr-o deductie logica, pornind de la faptul ca alaptatul este un proces natural. O comparatie pe care imi place sa o fac este cu mersul. Si mersul este un lucru natural si totusi, copii fiind, trec luni bune pana ajungem sa umblam. Si cadem de multe ori. Daca in ceea ce priveste mersul avem timp suficient pentru exercitiu, statutul de mama ne impune ca alaptatul sa mearga struna de la inceput. Cel mai mic membru al familiei are nevoie de hrana si senzatia ca nu poti sa ii oferi copilului tau alinarea atunci cand plange, poate fi extrem de chinuitoare. ”

……..

Ne-am mutat în casă nouă!

Dacă vrei să citești articolul în continuare te aștept aici:

Alăptarea – cum un lucru natural poate fi dificil

Feedback

  Comments: 8


  1. foarte fain scris articolul
    din suflet si din experienta…
    multumesc
    aveam azi nevoie sa aud ce ai scris…


    • asta-mi aduce aminte cat de mult am suferit ca nu am lapte….acum dupa aproape doi ani, cu un copil sanatos si frumos alaturi,imi vine sa rad de chinul prin care am trecut atunci pana sa ma decid sa apelez la “dusmanul biberon”. Adevarul este undeva la mijloc-ca si solutia mea,cu alimentatie mixta)))-pentru mamicile care au laptic,e pacat sa renunte la el,iar pentru celelalte,stati linistite,bebe creste frumos si sanatos si cu lapte praf!!!


  2. Foarte frumos ai scris….nu ma gandisem la ideea dragostei neconditionate oferita cu fiecare sticluta de lapte praf, considerasem ca e de la sine inteles…..si totusi ce important e sa puna cineva pe hartie asta…bravo!
    Privind in urma acum, la multe luni de la greutatile inceputului in ale alaptatului, imi dau seama ce important este ca partenerul sa fie alaturi de tine, sa fie convins de importanta hranirii la san a bebelusului…stiu ca tu imi spuneai, Teo, de ceva studii care aratau o rata de succes a alaptarii mult mai mare in cuplurile unde tatii sustin alaptarea, fata de cele in care tatii sunt indiferenti la aceasta problema. Stiu sigur ca as fi renuntat foarte repede la alaptat daca Lucian nu ar fi fost si el PENTRU. Cand ai mameloane inexistente si bebele nu are de ce apuca, cand faci mastita, apoi abces, ajungi sa crezi ca este imposibil sa continui alaptatul…. Insa pentru fiecare exista solutii: mameloane de silicon (pe care inca le folosesc, la varsta de 10 luni a Lisei), tratament oral, tratament chirurgical si multa rabdare… iar daca nu as fi avut alaturi oameni care sa ma sustina (sotul, tu, Teo, alti medici), as fi cedat foarte usor. Ce simplu era daca Lucian ar fi zis: “nu te stresa atat, uite aici laptele praf, facem si ii dam sa bea”, renuntam imediat. Insa el zicea mereu ca sa stau linistita, copiii plang si din alte motive, nu neaparat de foame, sigur ii ajunge laptele tau, nu de asta plange….si avea dreptate.
    Am avut multe momente de nesiguranta si dupa ce a trecut episodul cu abcesul, insa iarasi cu sustinere din partea celor apropiati, am reusit sa mergem mai departe cu alaptatul. Tocmai s-au implinit 10 luni de cand Lisa bea lapte numai de la mine si abia acum am inceput sa ii dau si formula pe langa. Continui sa o alaptez de 2-3 ori pe zi, insa ea mai mult suge de placere, se joaca, nu mai inghite ca altadata. Poate ne apropiem de final cu alaptatul, insa e un sfarsit frumos, care vine de la sine si pentru care amandoua suntem mai pregatite.
    Ma consider foarte norocoasa ca am reusit sa o alaptez pe Lisa, sunt clipe de neuitat cand o vad cum suge linistita si cum se relaxeaza si adoarme….:)


  3. Irina draga, tu esti un exemplu de perseverenta. Ai trecut prin multe de dragul Lisei si din convingerea ca ea de lapte de mama are nevoie. Cred ca sunt putine femei care au mai alaptat cu abces si cu un crater atat de mare in san. Stiu ca a meritat.


  4. da….frumoas spus, am facut tot posibilul ca baietelului meu sa nu-i lipseasca lapticul…si asa a fost. am avut si eu momente de deznadejde in care credeam ca nu am suficient lapte pentru el, vedeam cum creste si totusi aveam obsesia ca nu mananca suficient. acum are 10 luni si inca mai alaptez, nu i-am dat niciodata medicamete, vindecarea a venit de la san, ce minune…multumesc Doamne pentru asta si pentru ca m-ai facut mama.

Your feedback